Angajatorii au responsabilitatea de a oferi un loc de muncă sigur tuturor angajatilor lor. Angajatorii trebuie să respecte legislația privind sănătatea și siguranța angajatilor lor. Aceasta acoperă tot felul de pericole de muncă precum expunerea la substanțe periculoase, lucrul la înălțime, manipularea utilajelor etc.Pentru cei cu dizabilități, angajatorii ar putea fi nevoiți să ia măsuri suplimentare pentru a răspunde cerintelor legale in ceea ce priveste sanatatea si protectia muncii. Angajatorul are datoria de a satisface nevoile particulare ale unui lucrător cu handicap (de exemplu, prin modificarea spațiului de lucru sau a echipamentului lor), acesta este, de asemenea, obligat să se asigure că masurile de sănătate și siguranță la locul de muncă sunt in conformitate cu nevoile lucrătorului respectiv. Cert este că planificarea și implementarea unui program de sănătate și siguranță pentru lucrătorii cu dizabilități va duce la un nivel mai mare de siguranță pentru toți lucrătorii.
Din punct de vedere legal, persoanele cu handicap sunt acele persoane care, din cauza unor afectiuni mentale sau fizice nu pot desfasura in mod normal activitatile cotidiene. Acestea avand nevoie de protectie in sprijinul recuperarii, integrarii si incluziunii sociale. Informarea angajaților dvs. cu privire la masurile de siguranta si protectie in domeniul muncii este necesara pentru a putea crea un mediu de lucru propice. Atunci când angajati o persoana cu dizabilitati este important să va asigurati că acesta este informat in legatura cu masurile de preventie in ceea ce priveste sanatatea si protectia in domeniul muncii. In Romania, protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap fac obiectul Legii nr.448/2006 publicata in Monitorul Oficial nr.1 din 03.01.2008. Dincolo de masurile sociale reglementate de acest act normativ, care vizeaza sprijinul direct acordat persoanelor cu handicap, mai sunt stabilite si o serie de parghii juridice si financiare pentru asigurarea insertiei sociale si valorizarii muncii persoanelor cu handicap. Un lucru important de mentionat este faptul ca in Romania potrivit art. 78 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 republicata, institutiile publice (institutiile publice de aparare, ordine publica sau siguranta nationala nu fac obiectul acestei legi) sau private care au cel putin 50 de angajati, au obligatia de a angaja persoane cu handicap intr-un procent de cel putin 4% din numarul total de angajati. In cazul in care nu sunt respectate aceste masuri, institutiile in cauza pot plati catre stat taxe suplimentare. Potrivit art. 78 al Legii nr. 448/2006:
’’(3) Autoritatile si institutiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajeaza persoane cu handicap pot opta pentru una din urmatoarele obligatii:
a) sa plateasca lunar catre bugetul de stat o suma reprezentand salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata inmultit cu numarul de locuri de munca in care nu au angajat persoane cu handicap;
b) sa plateasca lunar catre bugetul de stat o suma reprezentand echivalentul a minimum 50% din salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata inmultit cu numarul de locuri de munca in care nu au angajat persoane cu handicap, iar cu suma reprezentand diferenta pana la nivelul sumei prevazute la lit. a), sa achizitioneze, pe baza de parteneriat, produse sau servicii realizate prin activitatea proprie a persoanelor cu handicap angajate in unitati protejate autorizate.’’
Pe de alta parte, angajatorii care au salariati cu dizabilitati beneficiaza de cateva facilitati fiscale. Sunt deductibile de la calculul profitului impozabil urmatoarele cheltuieli: cheltuielile efectuate pentru adaptarea locului de munca, cheltuielile efectuate pentru achizitionarea utilajelor si echipamentelor utilizate in procesul de productie de catre persoana cu handicap, cheltuielile efectuate pentru transportul persoanelor cu handicap de la domiciliu la locul de munca, cheltuielile efectuate pentru transportul materiilor prime si al produselor finite la si de la domiciliul persoanei cu handicap, angajata pentru munca la domiciliu.
În conformitate cu legislația europeană, Statele membre trebuie să adopte reglementări care să asigure sănătatea și siguranța la locul de muncă a angajaților, în același timp având obligația de a asigura un tratament egal pentru persoanele cu dizabilități. Directiva UE 89/654 / CEE acoperă cerințele minime de sănătate și securitate pentru locul de muncă și indică faptul că locurile de muncă trebuie ajustate pentru a ține cont, dacă este necesar, a nevoilor persoanelor cu dizabilități. Această prevedere se aplică în special zonelor folosite precum usile, pasajele scărilor, lavoarele, toaletele și stațiilor de lucru. Directiva 89/391 / CEE , stabilește că „grupurile de risc trebuie protejate împotriva pericolelor care le afectează în mod specific”. În conformitate cu această legislație, angajatorii sunt obligați să efectueze evaluări ale riscurilor, să incerce sa le elimine și să adapteze spatiul de muncă pentru angajatii sai, inclusiv pentru cei cu dizabilități.
Cele două seturi de legislații adoptă abordări similare și pot fi considerate complementare. Legislația privind sănătatea și siguranța nu ar trebui utilizată drept scuză pentru a refuza angajarea unei persoane cu dizabilități. In cazul in care angajatorul nu detine informatiile necesare pe care sa le furnizeze angajatorilor sai, o solutie este sa apeleze la o firma specializata in domeniul SSM.